- sustrage
- SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. tranz. A-şi însuşi, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparţine altei persoane; a fura. 2. tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. refl. A folosi şiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).Trimis de Iris, 10.05.2004. Sursa: DEX '98SUSTRÁGE vb. 1. v. delapida. 2. v. fura. 3. a fura, a-şi însuşi, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A sustrage un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate sustrage de la ...) 5. v. abate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUSTRÁGE vb. v. scădea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesustráge vb. trageTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SUSTRÁGE sustrág tranz. 1) (lucruri, bunuri străine) A lua prin viclenie şi amăgeli; a-şi însuşi prin diferite maşinaţii. sustrage un document. sustrage bani. 2) (persoane) A face să se abată, încurcând; a distrage. ♢ sustrage atenţia (cuiva) a îndrepta atenţia (cuiva) în altă parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SUSTRÁGE mă sustrág intranz. A evita îndeplinirea unei obligaţii, recurgând la viclenie; a se eschiva. /<fr. soustraireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUSTRÁGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrág. / < fr. soustraire, după trage].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSUSTRÁGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.