- deroba
- DEROBÁ, derobez, vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcţia impusă de călăreţ în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98derobá vb., ind. prez. 1 sg. derobéz, 3 sg. şi pl. derobeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE DEROB//Á pers. 3 se derobaeáză intranz. 1) (despre cai) A-şi schimba brusc direcţia impusă de călăreţ din cauza unui obstacol apărut ce nu-l poate trece; a se întoarce în loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli îndeplinirea unei obligaţii, recurgând la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. deroberTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEROBÁ vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcţia pe care i-o impune călăreţul. ♦ (fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-şi declina răspunderea. [< fr. dérober].Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DNDEROBÁ vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-şi declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ţine. (< fr. dérober)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.