- chiul
- CHIUL, chiuluri, s.n. (fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; p. ext. înşelătorie. ♢ loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-şi ţine cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înşela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98chiul s. n., pl. chiúluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCHIUL chiuluri n. pop. Sustragere nemotivată de la muncă. ♢ A trage chiulul a lipsi nemotivat de la lucru. A-i trage cuiva chiulul a-i juca cuiva festa; a păcăli pe cineva. /<fr. culTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.