subdiviziune — SUBDIVIZIÚNE, subdiviziuni, s.f. Parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr un tot care a mai fost împărţit; subîmpărţire. [pr.: zi u ] – Din fr. subdivision. Trimis de LauraGellner, 28.07.2004. Sursa: DEX 98 subdiviziúne s. f., pl.… … Dicționar Român
substructură — SUBSTRUCTÚRĂ, substructuri, s.f. Subîmpărţire a unei structuri. – Din fr., engl. substructure. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUBSTRUCTÚRĂ s. v. infrastructură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime substructúră s. f … Dicționar Român
centurie — CENTÚRIE, centurii, s.f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostaşi; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărţire a cetei. 2. (În vechea Romă) Diviziune politică şi administrativă formată dintr o sută de… … Dicționar Român
câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… … Dicționar Român
delniţă — DÉLNIŢĂ, delniţe, s.f. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească) Parte din hotarul moşiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de ţărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în… … Dicționar Român
plai — PLAI, plaiuri, s.n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu păşuni. 3. Drum (sau cărare)… … Dicționar Român
public — PÚBLIC, Ă, publici, ce, s.n. sg., adj. 1. s.n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. ♢ loc. adj. şi adv. În public = (care are loc) în faţa unui anumit… … Dicționar Român
ramificaţie — RAMIFICÁŢIE, ramificaţii, s.f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile şi rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (concr.) Parte desfăcută dintr un întreg; ramură, braţ. ♦ Despărţitură, subdiviziune, subîmpărţire. 2. Locul de separare a unei căi … Dicționar Român
ramură — RÁMURĂ, ramuri, s.f. 1. Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificaţiile coarnelor cerbului şi ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărţire a unui masiv muntos etc. ♦… … Dicționar Român
sangeac — SANGEÁC, (1, 2) sangeacuri, s.n., (3) sangeaci, s.m. (înv.) 1. s.n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în ţările româneşti. 2. s.n. Diviziune teritorială în… … Dicționar Român
