subdiviziune

subdiviziune
SUBDIVIZIÚNE, subdiviziuni, s.f. Parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot care a mai fost împărţit; subîmpărţire. [pr.: -zi-u-] – Din fr. subdivision.
Trimis de LauraGellner, 28.07.2004. Sursa: DEX '98

subdiviziúne s. f., pl. subdiviziúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUBDIVIZIÚN//E subdiviziunei f. Parte obţinută dintr-un tot care a fost deja divizat; subîmpărţire. /<fr. subdivision
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot deja împărţit; subîmpărţire. ♦ (geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pământului: era, perioada, epoca, etajul. [pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SUBDIVIZIÚNE s. f. parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot deja împărţit; subîmpărţire. ♢ (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr. subdivision)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • grupă — GRÚPĂ, grupe, s.f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr o întreprindere sau dintr o instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate… …   Dicționar Român

  • secţie — SÉCŢIE, secţii, s.f. 1. Subunitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate, pe specialităţi, pe operaţii etc. în întreprinderi, instituţii etc.; sală, atelier, local în care îşi desfăşoară activitatea o astfel de subunitate. ♦… …   Dicționar Român

  • subîmpărţire — SUBÎMPĂRŢÍRE, subîmpărţiri, s.f. Acţiunea de a subîmpărţi şi rezultatul ei; (concr.) parte care intră în componenţa unei părţi mai mari care a fost împărţită; subdiviziune; grupă; subunitate. – v. subîmpărţi. Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004.… …   Dicționar Român

  • epocă — ÉPOCĂ, epoci, s.f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeşte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ♢ expr. A face epocă = a atrage atenţia, a face vâlvă, a se… …   Dicționar Român

  • fratrie — FRATRÍE, fratrii, s.f. 1. Subdiviziune a triburilor greceşti. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie. Trimis de zaraza joe, 16.01.2004. Sursa: DEX 98  fratríe s. f. (sil. tri ), art. fratría, g. d. art. fratríei; pl.… …   Dicționar Român

  • perioadă — PERIOÁDĂ, perioade, s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. ♦ (fiz.) Perioadă de înjumătăţire = interval de timp în care se descompune… …   Dicționar Român

  • scenă — SCÉNĂ, scene, s.f. 1. Parte mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţiile. ♢ expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ♢ expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea… …   Dicționar Român

  • specie — SPÉCIE, specii, s.f. 1. (biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde fiinţe cu trăsături şi caracteristici comune. 2. Soi, varietate, clasă, categorie. – lat. lit. species (fr. espèce). Trimis de pan111, 23.08.2004.… …   Dicționar Român

  • subgrupă — SUBGRÚPĂ, subgrupe, s.f. Subdiviziune a grupei. – Sub1 + grupă (după fr. sous groupe). Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX 98  SUBGRÚPĂ s. (chim.) grupă secundară. Trimis de siveco, 29.01.2008. Sursa: Sinonime  subgrúpă s. f. grupă …   Dicționar Român

  • colon — COLÓN1, coloni, s.m. 1. (În Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, iniţial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă şi să presteze… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”