perioadă

perioadă
PERIOÁDĂ, perioade, s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. ♦ (fiz.) Perioadă de înjumătăţire = interval de timp în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv. (chim.) Perioadă de inducţie = interval de timp necesar pentru ca o reacţie să înceapă să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective. 2. Interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mişcarea sa, se află în aceeaşi situaţie relativă faţă de un anumit reper. 3. (fiz.) Interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen. 4. (mat.) Intervalul creşterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeaşi ordine, aceleaşi valori ale unor mărimi. ♦ Mulţimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracţie zecimală. 5. Fiecare dintre cele şapte rânduri în care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 6. Interval de timp dintre două accese ale unei boli. ♦ (pop.) Menstruaţie. 7. Frază amplă, cu caracter unitar şi armonios, datorat în special simetriei structurii ei. 8. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală, formată din mai multe fraze. [pr.: -ri-oa-. var.: (rar) periód s.n.] – Din lat. periodus, ngr. períodos, fr. période.
Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX '98

PERIOÁDĂ s. 1. epocă, interval, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspas, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acea perioadă agitată ...) 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. răstimp. 5. v. durată. 6. v. termen. 7. (fiz.) perioadă de înjumătăţire v. timp de înjumătăţire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

perioádă s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. perioádei; pl. perioáde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PERIOÁD//Ă1 perioadăe f. 1) Diviziune de timp caracterizată prin anumite evenimente; epocă. 2) Interval de timp în decursul căruia se desfăşoară un anumit proces; fază; stadiu. 3) fiz. Interval de timp după care se repetă un fenomen. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PERIOÁD//Ă2 perioadăe f. 1) gram. Construcţie constând din câteva unităţi sintactice, care formează un tot armonios. 2) geol. Subdiviziune a unei ere geologice. 3) muz. Parte unitară dintr-o compoziţie muzicală constând din mai multe fraze. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PERIOÁD//Ă3 perioadăe f. chim. Rând din tabelul periodic al elementelor. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. période
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PERIOÁDĂ s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfăşoară anumite fenomene sau evenimente; fază, epocă. ♦ Interval de timp în care se efectuează o operaţie sau în care se produce un fenomen dintr-un ciclu şi care se repetă la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologică de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Frază amplă şi complexă sau reunire de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios şi unitar. 3. Frază muzicală compusă în aşa fel încât totalitatea părţilor ei să prezinte un sens anumit. 4. (chim.) Şir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) Cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcţii numerice care nu schimbă valoarea funcţiei. ♦ Grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală. [pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. période, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – împrejur, hodos – cale].
Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DN

PERIOÁDĂ s. f. 1. interval de timp în cursul căruia se desfăşoară sau după care se repetă un fenomen; fază, epocă. o (fiz.) perioadă de înjumătăţire = perioadă în care se descompune jumătate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) perioadă de inducţie = durată de timp după care o reacţie în lanţ începe să se desfăşoare cu viteza corespunzătoare condiţiilor respective; (bot.) perioadă de vegetaţie = interval de timp în care plantele îşi desăvârşesc întreg ciclul biologic. ♢ subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era. 2. frază amplă şi complexă sau reunirea de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios şi unitar. 3. mică construcţie muzicală bine închegată, din două fraze în relaţie de întrebare-răspuns. 4. (chim) şir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcţii numerice care nu schimbă valoarea funcţiei. ♢ grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracţie zecimală. (< fr. période, lat. periodus, gr. periodos)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • perioádã — s. f. (sil. ri oa ), g. d. art. perioádei; pl. perioáde …   Romanian orthography

  • sesiune — SESIÚNE, sesiuni, s.f. Perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, al unei instituţii ştiinţifice sau ai altui colectiv organizat se întrunesc pentru a rezolva împreună unele probleme; p. ext. şedinţele ţinute în această perioadă… …   Dicționar Român

  • timp — TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s.n., (IV, înv. şi II) timpi, s.m. I. s.n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. s.n. şi (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care… …   Dicționar Român

  • stagiu — STÁGIU, stagii, s.n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experienţă în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a şi dovedi aptitudinile profesionale şi capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă …   Dicționar Român

  • vreme — VRÉME, vremuri, s.f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ♢ loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată şi …   Dicționar Român

  • buget — BUGÉT1, bugete, s.n. Bilanţ al veniturilor şi cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi etc. pe o perioadă determinată. ♦ Totalitatea prevederilor de venituri şi cheltuieli ale unei familii sau ale unei persoane pentru o anumită perioadă.… …   Dicționar Român

  • epocă — ÉPOCĂ, epoci, s.f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeşte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ♢ expr. A face epocă = a atrage atenţia, a face vâlvă, a se… …   Dicționar Român

  • ev — EV, evuri, s.n. (livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ♢ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate şi epoca modernă. – Din lat aevum. Trimis de thiess, 12.08.2003. Sursa: DEX 98  EV s. v …   Dicționar Român

  • jurasic — JURÁSIC, Ă, jurasici, ce, s.n., adj. 1. s.n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele şi apar angiospermele (angiospermă), iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de vieţuitoare. ♢ Grup de roci formate în… …   Dicționar Român

  • mezolitic — MEZOLITÍC, Ă, mezolitici, ce, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine epocii situate între paleolitic şi neolitic. 2. s.n. Epoca mijlocie a pietrei din perioada cuaternară, situată între epoca paleolitică şi cea neolitică. ♢ Serie de straturi geologice… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”