vreme

VRÉME, vremuri, s.f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ♢ loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată şi odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ♢ loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ♢ expr. O vreme = o perioadă de timp. A-şi pierde (sau a-şi trece, a-şi omorî) vremea = a-şi irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinereţe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ţi-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfăşurarea unei acţiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei ♢ loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zileu sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. ♢ loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credinţele religioase) Vremea de apoi = viaţa viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoriceşte; epocă, veac, secol. ♢ loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ♢ În negura vremii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanţe. II. Stare a atmosferei la un moment dat şi într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [pl. şi: vremi] – Din sl. vrĕmen.

Trimis de ana_zecheru, 08.01.2009. Sursa: DEX '98



Vreme ≠ nevreme

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



VRÉME s. 1. v. timp. 2. v. perioadă. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit şi vreme lui.) 7. v. moment. 8. v. dată. 9. v. răgaz. 10. (la pl.) conjunctură. împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (vremeurile erau foarte grele.) 11. (met.) timp, (reg.) veac. (vreme frumoasă.) 12. v. climă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



de cu vréme loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



de vréme ce loc. conjcţ.

Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



în vréme ce loc. conjcţ.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, ocazii) pl. vrémuri /vremi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VRÉM//E vremeuri n. 1) Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etc.; timp. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; timp. Lecţia a ţinut multă vreme. În vremeea lucrului. ♢ Din vreme în vreme din când în când; uneori. Din vreme de mai înainte. Cu vremeea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. de vreme ce fiindcă; deoarece. În vreme ce (sau în vremeea când) atunci când. În aceeaşi vreme concomitent; simultan. toată vremeea mereu; neîntrerupt; în permanenţă. A-şi pierde (sau a-şi omorî) vremeea a-şi irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de vreme foarte mult timp. 4) Moment oportun, împrejurare potrivită pentru o acţiune; timp; prilej; ocazie. La vremeea secerişului. ♢ De la o vreme (încoace) de la un moment dat. Până la o vreme până la un moment dat. A fi (sau a veni) vremeea a sosi momentul potrivit. Toate la vremeea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric. Pe vremeea lui Ştefan cel Mare. ♢ Pe vremeuri cândva; demult. Din vremeuri de demult; din timpurile vechi. Înainte vreme în timpurile trecute. În (sau pe) vremeea mea (sau ta, lui etc.) pe când eram (sau erai, era etc.) tânăr; în tinereţe. 6) Stare meteorologică în-tr-o perioadă dată (într-o anumită regiune); timp. Astăzi vremeea este frumoasă. [art. vremea; G.-D. vremii; pl. şi vremi] /<sl. vrĕme

Trimis de siveco, 13.02.2009. Sursa: NODEX