vremélnic — adj. m., pl. vremélnici; f. sg. vremélnicã, pl. vremélnice … Romanian orthography
temporar — TEMPORÁR, Ă, temporari, e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ♢ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. Trimis de claudia, 13.09.2007.… … Dicționar Român
provizoriu — PROVIZÓRIU, IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr.… … Dicționar Român
concentra — CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) strânge, a (se) acumula într un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. tranz. A chema vremelnic, sub arme, rezervişti, în timp de pace, pentru instrucţie, pentru ca aceştia să… … Dicționar Român
efemer — EFEMÉR, Ă, efemeri, e, adj., s.f. 1. adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. s.f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subţire şi moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adulte câteva… … Dicționar Român
vremelnicesc — VREMELNICÉSC, EÁSCĂ, vremelniceşte, adj. (înv. şi arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VREMELNICÉSC adj. v. efemer, pieritor, pro vizoriu, schimbator, temporar, trecă tor, vremelnic. Trimis… … Dicționar Român
vremelnicie — VREMELNICÍE s.f. Însuşire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existenţă efemeră. – Vremelnic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 VREMELNICÍE s. efemeritate. (vremelnicie existenţei noastre individuale.)… … Dicționar Român
cantona — CANTONÁ, cantonez, vb. I. intranz. 1. A se instala pentru un timp oarecare într un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. refl. (fig.) A se limita. – Din fr. cantonner. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 CANTONÁ vb. ( … Dicționar Român
pasager — PASAGÉR, Ă, pasageri, e s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care este numai în trecere printr un loc, printr o localitate etc., persoană care circulă sau călătoreşte folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. s.n. Navă de… … Dicționar Român
trecător — TRECĂTÓR, OÁRE, trecători, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. s.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. s.f … Dicționar Român
