delniţă

DÉLNIŢĂ, delniţe, s.f. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească) Parte din hotarul moşiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de ţărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărţire structurală a pământului satului. Patru delniţe de fânaţ. 3. (înv. şi reg.) Fâşie îngustă şi lungă de teren situată într-o luncă sau pe un deluşor; p. ext. moşie, proprietate. – cf. ucr. d i l ' n y c ' a .

Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX '98



DÉLNIŢĂ s. (ist.) jirebie, sesie. (Forma de proprietate numită delniţă era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie şi în Transilvania sub numele de sesie.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



délniţă s. f., g.-d. art. délniţei; pl. délniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic