- ramificaţie
- RAMIFICÁŢIE, ramificaţii, s.f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile şi rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braţ. ♦ Despărţitură, subdiviziune, subîmpărţire. 2. Locul de separare a unei căi de circulaţie, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărţiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification.Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RAMIFICÁŢIE s. 1. ramificare. (ramificaţie a unui copac.) 2. v. braţ. 3. v. schimbător de cale. (ramificaţie la calea ferată.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeramificáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ramificáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ramificáţiei; pl. ramificáţii, art. ramificáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRAMIFICÁŢI//E ramificaţiei f. 1) v. A SE RAMI-FICA. 2) Loc de separare în ramuri (a unei ape, a unui drum etc.). 3) Diviziune a unui întreg; ramură. [G.-D. ramificaţiei; Sil -ţi-e] /<fr. ramificationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRAMIFICÁŢIE s.f. Ramificare; încrucişare. ♦ (concr.) Parte ramificată; ramură; braţ; prelungire. [gen. -iei, var. ramificaţiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione].Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DNRAMIFICÁŢIE s. f. loc unde se ramifică un drum, un curs de apă etc. ♢ parte ramificată: ramură, braţ, subdiviziune. (< fr. ramification)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.