- dialect
- DIALÉCT, dialecte, s.n. 1. Ramificaţie teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. (impr.) Grai. 3. (impr.) Limbă. [pr.: di-a-] – Din fr. dialecte, lat. dialectus.Trimis de romac, 03.03.2004. Sursa: DEX '98DIALÉCT s. (lingv.) (livr.) idiom, (rar) vorbire. (dialectul muntenesc.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDIALÉCT s. v. grai.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedialéct s. n. (sil. di-a-), pl. dialécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIALÉCT dialecte n. Ramificaţie teritorială a unei limbi cu trăsături specifice (fonetice, lexicale, gramaticale) faţă de alte ramificaţii similare şi faţă de limba literară. [Sil. di-a-] /<fr. dialecte, lat. dialectusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIALÉCT s.n. 1. Ramificaţie teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comună a întregului popor şi de alte ramificaţii teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (impr.) Limbaj special tehnic. [pron. di-a-. / < fr. dialecte, lat. dialectus, gr. dialektos – grai].Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DNdialéct (dialécte), s.m. – Ramificare teritorială a unei limbi, grai. – var. (înv.) dialecta. fr. dialecte, şi înv. (sec. XVIII), din gr. διαλεξις (Gáldi 170). – Der. dialectal, adj., din fr.; dialectic, adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDIALÉCT s. n. 1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularităţi fonetice şi lexicale. 2. (impr.) grai. (< fr. dialecte, lat. dialectus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.