bretelă

BRETÉLĂ, bretele, s.f. Sistem de ramificaţie de cale ferată aşezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucişate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



bretélă (tehn.) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRETÉL//Ă bretelăe f. Sistem de ramificaţie de cale ferată, care uneşte două linii şi permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta în ambele sensuri. /<fr. bretelle

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRETÉLĂ s.f. 1. Ramificaţie de cale ferată între două linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealaltă. 2. Conductă sau drum foarte scurt de legătură între artere apropiate şi paralele. ♦ Porţiune de şanţ care face legătura între tranşeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle].

Trimis de LauraGellner, 22.11.2004. Sursa: DN



BRETÉLĂ s. f. 1. sistem de ramificaţie din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ♢ şosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mit.) porţiune de şant care leagă două poziţii de apărare succesive. (< fr. bretelle)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN