subminá — vb., ind. prez. 1 sg. subminéz, 3 sg. şi pl. submineázã … Romanian orthography
subminare — SUBMINÁRE, subminări, s.f. Acţiunea de a submina şi rezultatul ei. ♦ Acţiune conspirativă întreprinsă împotriva ordinii sociale şi politice oficiale, în vederea instaurării unui nou regim politic; subversiune. – v. submina. Trimis de IoanSoleriu … Dicționar Român
torpila — TORPILÁ, torpilez, vb. I. tranz. A ataca o navă duşmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ fig. (fam.) A face să eşueze, a submina un plan, o acţiune etc. – Din fr. torpiller. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
montanism — montanísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MONTANÍSM s.n. Doctrină mistică religioasă a unei secte din primele secole creştine, care propovăduia ascetismul şi submina ierarhia bisericească. [cf. fr. montanisme,… … Dicționar Român
sabota — SABOTÁ, sabotez, vb. I. tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acţiuni; spec. a frâna intenţionat desfăşurarea normală a unui proces de producţie. – Din fr. saboter. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 sabotá vb., ind.… … Dicționar Român
surpa — SURPÁ, surp, vb. I. 1. refl. (Despre maluri, povârnişuri etc.; la pers. 3) A se prăbuşi prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. tranz. fig. A răsturna pe… … Dicționar Român
troian — TROIÁN1, troiene, s.n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt şi aşezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ p. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr un dig lung de pământ, cu şanţ… … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
măcina — MĂCINÁ, mácin, vb. I. tranz. 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valţurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râşniţei sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A fărâmiţa … Dicționar Român
roade — ROÁDE, rod, vb. III. 1. tranz. şi intranz. A rupe cu dinţii fărâme dintr un obiect tare (pentru a mânca). ♢ expr. (tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u i) mereu… … Dicționar Român
