- torpila
- TORPILÁ, torpilez, vb. I. tranz. A ataca o navă duşmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ fig. (fam.) A face să eşueze, a submina un plan, o acţiune etc. – Din fr. torpiller.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TORPILÁ vb. v. submina.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetorpilá vb., ind. prez. 1 sg. torpiléz, 3 sg. şi pl. torpileázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TORPIL//Á torpilaéz tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acţiuni, activităţi, planuri etc.) A împiedica să se realizeze; a face să eşueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca; a contracara. torpila negocierile. /<fr. torpillerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTORPILÁ vb. I. tr. A ataca şi a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ♦ (fig.) A zdrobi, a nimici, a face să eşueze, a submina (o acţiune, un plan etc.). [cf. fr. torpiller].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTORPILÁ vb. tr. 1. a ataca şi a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ♢ (fig.) a face să eşueze, a submina (o acţiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandată de la suprafaţă în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.