- torpilă
- TORPÍLĂ, torpile, s.f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu şi cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Peşte marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal şi ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care îşi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieşit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la ţintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98torpílă s. f., g.-d. art. torpílei; pl. torpíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTORPÍL//Ă torpilăe f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat şi dirijat pentru a scufunda navele. 2) Peşte marin de talie mare, cu solzi cartilaginoşi, care produce descărcări electrice la atingere cu prada. /<fr. torpilleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTORPÍLĂ s.f. 1. Peşte de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat şi dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo1 (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTORPÍLĂ s. f. 1. peşte marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere; torpedo1 (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat şi dirijat împotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine. (< fr. torpille)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.