torpilor

TORPILÓR, torpiloare, s.n. Navă de război uşoară şi rapidă, înzestrată pentru lansarea torpilelor. – Din fr. torpilleur.

Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



torpilór s. n., pl. torpiloáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TORPIL//ÓR torpiloroáre n. Navă maritimă militară, uşoară şi rapidă, înzestrată cu torpile. /<fr. torpilleur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TORPILÓR s.n. Navă (uşoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea şi lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă uşoară de luptă, cu tonaj mic şi viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine (antisubmarin) şi cu armament antiaerian. [cf. fr. torpilleur].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TORPILÓR, -OÁRE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) înzestrat cu instalaţii lanstorpile. II. s. n. navă militară de tonaj mic, rapidă, dotată cu instalaţii de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat în manevrarea şi lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN