- stânjen
- STẤNJEN, stânjeni, s.m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă şi regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unităţi de măsură. ♢ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor aşezate în stivă, egală cu opt steri. II. (bot.) Stânjenel. [var.: (reg.) stấngen s.m.] – Din bg. stă(n)žen.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STÂNJEN s. v. crin-galben.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestânjen s. m., pl. stânjeniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÂNJEN1 stânjeni m. Unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ♢ stânjen pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. stânjen de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. /<sl. senžiniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTÂNJEN2 stânjeni m. v. STÂNJENEL. /<sl. senžiniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstấnjen2, stấnjeni, s.m. (înv.) piedică.Trimis de blaurb, 16.01.2007. Sursa: DARstînjen (-ni), s.m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, şi 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne şi reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ "întins", cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s.m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). cf. stînjeni. bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224).Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.