- galben
- GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. adj. De culoarea aurului, a lămâiei etc. ♢ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în ţările tropicale, transmisă de o specie de ţânţari, caracterizată prin febră şi prin colorarea pielii în galben (2). ♢ expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoţii sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) ameţeală, a i se face rău. ♦ (Despre faţa omului sau despre alte părţi ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Şarg. 2. s.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu şi verde. ♦ Substanţă, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ♢ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuinţată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obţinerea verdelui. 3. s.m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat şi în ţările româneşti. 4. s.f. (În sintagma) Galbenă de Odobeşti = specie de viţă de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – lat. galbinus.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Galben ≠ roşu, rumenTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCRIN-GÁLBEN s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeGÁLBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. şarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimţ. (I-a numărat o mie de galben.) 6. s. (înv.) ughi. (galbenul era o monedă de aur.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSALCÂM-GÁLBEN s. v. băşicoasă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSALOMII-GÁLBENE s. pl. v. crizantemă, dumitriţă, margaretă, tufănică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrin-gálben s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgálben adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gálbenă, pl. gálbeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgálben (monedă) s. m., pl. gálbeniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgálben (culoare) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficin gálben s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrutişór gálben s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ♢ A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea ameţeli. /<lat. galbinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGÁLBEN2 galbenă (galbeni, galbene) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare galbenă. Floare galbenă. ♢ Rasă galbenă (sau mongoloidă) populaţie din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene boală contagioasă, răspândită în ţările tropicale de către ţânţari. 2) (despre faţă sau despre alte părţi ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). ♢ A se face (sau a fi) galben ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGÁLBEN3 galbeni m. înv. Monedă de aur străină cu circulaţie şi în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgálben (gálbenă), adj. – 1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (s.m. şi f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime şi valoare variabilă. – 6. (s.f.) Varietate de struguri de provenienţă din Odobeşti. – var. (dial.) mr., megl. galbin. lat. galbĭnus (Puşcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello "vindereu" (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaş, s.m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s.f. (icter; rar, gălbenuş; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s.f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s.m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s.f. (hreniţă, Nasturtium); gălbinică, s.f. (muşeţel, Matricaria chamomilla); gălbeneţ, s.n. (galbeni, bănet); gălbeneţ (var. gălbineţ), adj. (oacheş); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniţă, s.f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuş, s.m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuş, s.n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuţ, s.m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s.m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucişare cu alburiu; gălbenime, s.f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-şi pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin "ducat" (Capidan, Raporturile, 231).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
