străpunge

străpunge
STRĂPÚNGE, străpung, vb. III. tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuţit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuţită. ♦ A perfora, a găuri. 2. fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ♢ expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului şi a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunséi, part. străpuns] – lat. *extrapungere (= transpungere).
Trimis de LauraGellner, 19.03.2008. Sursa: DEX '98

STRĂPÚNGE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. găuri. 3. (înv.) a proidi. (I-a străpunge inima.) 4. a sparge. (A străpunge frontul.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRĂPÚNGE vb. v. iscodi, scruta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

străpúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străpúng, perf. s. 1 sg. străpunséi, 1 pl. străpúnserăm; part. străpúns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STRĂPÚNGE străpúng tranz. 1) (de- spre obiecte cu vârf ascuţit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acţiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuţit). 3) fig. (spaţii, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). /<lat. extrapungere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • perfora — PERFORÁ, perforez, vb. I. 1. tranz. A face o gaură care străpunge un material. ♦ spec. A străpunge cu o maşină specială bilete, tichete etc. pentru a marca. 2. tranz. şi refl. (med.) A (se) sparge, a (se) găuri, a produce sau a apărea un orificiu …   Dicționar Român

  • străpungător — STRĂPUNGĂTÓR, OÁRE, străpungători, oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredeleşte; sfredelitor. – Străpunge + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂPUNGĂTÓR adj. 1. v. chinuitor. 2. v. atent.… …   Dicționar Român

  • pătrunde — PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. tranz. şi intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la a se propaga prin spaţiu, a se face auzit. ♦ tranz. A privi cu… …   Dicționar Român

  • sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… …   Dicționar Român

  • ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… …   Dicționar Român

  • fulgera — FULGERÁ, fúlger, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ♢ expr. A tuna şi a fulgera = (despre oameni; şi la pers. 1) a face scandal; a trânti şi a bufni. 2. intranz. fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦… …   Dicționar Român

  • lunetă — LUNÉTĂ, lunete, s.f. 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile (şi prisme) dispuse într un tub şi servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea (observa) obiectelor depărtate. 2. Dispozitiv de sprijinire a …   Dicționar Român

  • nunatak — nunaták s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NUNATÁK s.n. (geol.) Pisc stâncos izolat din zona zăpezilor permanente, care străpunge calota de gheaţă. [< fr. nunatak < cuv. eschimos]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • pol — POL1, poli, s.m. 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotaţie a pământului şi în care se reunesc toate meridianele geografice; p. ext. regiunea din jurul acestor două puncte. ♢ Pol ceresc = fiecare dintre cele două… …   Dicționar Român

  • pătrunzător — PĂTRUNZĂTÓR, OÁRE, pătrunzători, oare, adj. 1. Care străpunge, străbate, răzbate; penetrant. ♦ (Despre ochi, privire) Scrutător; ager. 2. Cu sonoritate puternică; strident. 3. fig. Mişcător, emoţionant, impresionant. 4. fig. Care aprofundează,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”