Dicționar Român. 2013.
baghetă — BAGHÉTĂ, baghete, s.f. 1. Vărguţă de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ♢ expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♢ Beţişor de lovit instrumentele muzicale de percuţie. ♢ Vergeaua … Dicționar Român
ţurcă — ŢÚRCĂ1, ţurci, s.f. Beţisor ascuţit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băţ mai lung; jocul la care se foloseşte acest beţişor. – cf. ucr., rus. c u r k a. Trimis de laura tache,… … Dicționar Român
chibrit — CHIBRÍT, chibrituri, s.n. Beţişor de lemn având la un capăt o gămălie din material uşor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde ţigara etc.; p. ext. cutie care conţine asemenea beţişoare. – Din tc. kĩbrĩt … Dicționar Român
creion — CREIÓN, creioane, s.n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliş de obicei din lemn; beţişor făcut din argilă combinată cu diferite substanţe, cu care se poate desena în diferite… … Dicționar Român
ţanc — ŢANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuţit, metalic. – Onomatopee. Trimis de cata, 27.02.2003. Sursa: DEX 98 ŢANC2, (2) ţancuri, s.n. 1. (În loc. adv.) La ţanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (reg.) Beţisor cu mai… … Dicționar Român
beţigaş — BEŢIGÁŞ, beţigaşe, s.n. Beţişor. – Din băţ. Trimis de paula, 09.07.2008. Sursa: DEX 98 BEŢIGÁŞ s. beţişor, (reg.) bâticel, bâtuţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime beţigáş s. n., pl. beţigáşe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
condei — CONDÉI, condeie, s.n. 1. Unealtă de scris în formă de beţişor, la care se adaptează o peniţă; toc (împreună cu peniţa). ♢ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ♢ expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la… … Dicționar Român
fus — FUS1, (I) fuse, (II) fusuri, s.n. I. 1. Unealtă de tors care serveşte la răsucirea firului şi pe care se înfăşoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui beţişor lung şi subţire, îngroşat la mijloc, cu capătul de sus ascuţit şi cel de jos … Dicționar Român
otinc — OTÍNC, otincuri, s.n. (reg.) Beţişor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de ţesut. – cf. o t i c . Trimis de ana zecheru, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 otínc s. n., pl. otíncuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
pană — PÁNĂ1, pene, s.f. I. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr un cotor pe care sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, fire (pufoase). ♢ expr. Uşor în … Dicționar Român
