Dicționar Român. 2013.
beţişor — BEŢIŞÓR, beţişoare, s.n. Diminutiv al lui băţ; beţigaş. – Băţ + suf. işor. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BEŢIŞÓR s. 1. v. beţigaş. 2. baghetă, (rar) vargă. (beţişorul dirijorului.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
bâticel — BÂTICÉL s. v. beţigaş, beţişor, chibrit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bâtuţ — BÂTÚŢ s. v. beţigaş, beţişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
băţ — BĂŢ, beţe, s.n. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire. ♢ expr. A pune (cuiva) beţe în roate = a face (cuiva) dificultăţi pentru a zădărnici o acţiune, un plan. (reg.) A da (ca câinele) prin băţ = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu… … Dicționar Român
climpuş — CLIMPÚŞ s. v. arbiu, ţurcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime climpúş, climpúşe sau climpúşuri, s.n. (reg.) 1. beţigaş; vărguţă cu care se încarcă puşcociul de soc al copiilor; arbiu, răstoc. 2. bucată de lemn ce se bagă prin ochiul … Dicționar Român
matiţă — MATÍŢĂ, matiţe, s.f. (reg.) Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului şi în care se strâng peştii prinşi; matcă. – Din bg. matica. cf. scr. m a t i c a. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÁTIŢĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) … Dicționar Român
mătăuz — MĂTĂÚZ, mătăuze, s.n. Mănunchi de busuioc, cu care preotul stropeşte cu agheasmă; sfeştoc, pămătuf. ♦ (reg.) Beţigaş la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlţi şi care are diverse întrebuinţări. – Et.nec. Trimis de claudia, 13.09 … Dicționar Român
picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… … Dicționar Român
răsbici — răsbicí ( césc, ít), vb. – 1. A străpunge, a perfora. – 2. A goli o creangă de soc pentru a face o puşcă. – var. răzbici. sb. razbučiti (Candrea). În Olt. – Der. răsbici, s.n. (beţigaş cu care se curăţă puşca de soc). Trimis de blaurb, 07.10.2008 … Dicționar Român
sfârcuş — sfârcúş, sfârcúşuri, s.n. (reg.) 1. extremitate proeminentă a unor organe, a unor părţi de organe, a unor oase; sfârc. 2. (în forma: sfercuşă) vârful unui paloş. 3. (în forma: sfărcuş) beţigaş crestat pentru frecat urzicile. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
