- mătăuz
- MĂTĂÚZ, mătăuze, s.n. Mănunchi de busuioc, cu care preotul stropeşte cu agheasmă; sfeştoc, pămătuf. ♦ (reg.) Beţigaş la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlţi şi care are diverse întrebuinţări. – Et.nec.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂTĂÚZ s. v. sfeştoc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂTĂÚZ s. v. momâie, sperietoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemătăúz s. n., pl. mătăúzeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂTĂÚZ mătăuze n. bis. Mănunchi de busuioc, cu care preotul stropeşte cu agheasmă; sfeştoc. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmătăúz (mătăúze), s.n. – 1. Sfeştoc. – 2. Perie. – var. (Trans.) mătăhuz. sl. motvązŭ "legătură" (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 189; Byhan 322), cf. rus. motovjaz "fir", pol. motowąz "şirul de la depănătoare"; sau mai probabil din rus. metúza "pai de secară".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.