- pămătuf
- PĂMĂTÚF, pămătufuri, s.n. Mănunchi făcut din fire de păr, din pene, din fâşii de pânză etc. prinse de un mâner şi având diferite întrebuinţări. – Din sl. *pometuhŭ.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PĂMĂTÚF s. 1. poanson, (reg.) pomoci. (pămătuf pentru săpunit faţa, la bărbierit.) 2. (bis.) mătăuz, sfeştoc. (pămătuf pentru aghesmuit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂMĂTÚF s. v. pensulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepămătúf s. n., pl. pămătúfuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂMĂTÚF pămătufuri n. 1) Instrument primitiv, format dintr-un mănunchi de cârpe prinse de o prăjină, cu care se curăţă funinginea din cuptoare sau sobe sau praful din încăperi. 2) Obiect format dintr-un smoc de fire de păr prinse într-un mâner cu care se săpuneşte faţa la bărbierit. 3) fam. Smoc de pene lungi cu care se ung preparatele culinare înainte de a fi puse în cuptor. /<sl. pometuhuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpămătúf (pămătúfuri), s.n. – 1. Feleştioc, mătăuz, pensulă de ras, periuţă. – 2. Fard, ruj. sl. pometuchŭ, din pomesti, pometą "a mătura" (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű "mătură", care aparţine aceleiaşi familii, e mai puţin probabilă. bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca ;i bg. pometuša.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.