beţie

BEŢÍE, beţii, s.f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantităţi; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beţie rece (sau cu stupefiante) = stare de ameţeală, de hiperexcitaţie sau de halucinaţie provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beţie albă = toxicomanie. Beţia adâncurilor = stare de euforie provocată de creşterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beţie de cuvinte = înşirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98



Beţie ≠ trezie

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



BEŢÍE s. I. 1. îmbătare. (beţie lui a fost rapidă.) 2. v. ebrietate. 3. v. alcoolism. 4. chef, (înv.) băutură. (A făcut o beţie de pomină.) II. (med.) beţie albă v. toxicomanie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



BEŢÍE s. v. sălbăţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



beţíe s. f., art. beţía, g.-d. art. beţíei; pl. beţíi, art. beţíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BEŢÍ//E beţiei f. 1) Stare provocată de consumul excesiv de alcool; ebrietate. ♢ beţie rece (sau cu stupefiante) stare de intoxicaţie a organismului, provocată de consumarea unor stupefiante. 2) Patimă pentru băuturile alcoolice. A suferi de beţie. 3) Petrecere cu multă băutură. 4) fig. Stare de uitare de sine, provocată de un anumit factor; exaltare cauzată de un factor, în special pozitiv. 5) fig. Cantitate foarte mare (de ceva), care vădeşte lipsă de măsură; exces. beţie de cuvinte. [art. beţia; G.-D. beţiei; Sil. -ţi-e] /beat + suf. beţieie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX