- ţanc
- ŢANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuţit, metalic. – Onomatopee.Trimis de cata, 27.02.2003. Sursa: DEX '98ŢANC2, (2) ţancuri, s.n. 1. (În loc. adv.) La ţanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (reg.) Beţisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau ţuica în cazan. – et. nec.Trimis de cata, 27.03.2008. Sursa: DEX '98ŢANC3, ţancuri, s.n. (reg.) Vârf ascuţit şi înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).Trimis de cata, 27.02.2003. Sursa: DEX '98ţanc/ţanc-ţánc interj.Trimis de siveco, 27.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficţanc (vârf de stâncă, beţişor) s. n., pl. ţáncuriTrimis de siveco, 27.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficŢANC1 interj. (se foloseşte pentru a reda un zgomot metalic ascuţit). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŢANC2 ţancuri n. pop. Beţişor gradat cu care se măsoară laptele muls la o stână. ♢ La ţanc exact când trebuie; la momentul potrivit. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŢANC3 ţancuri n. reg. Vârf ascuţit al unei stânci. /<germ. ZinkenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXţanc (-curi), s.n. – 1. Pisc, culme. – 2. Punct, moment exact. – 3. Ţintă, obiectiv. – 4. Miră, cătare. – 5. Gradaţie pentru a măsura butoaie. – 6. Măsurare, cotit, cotărit. – var. înv. ţenchi. De la ţanc, var lui ţac, cf. celelalte der. de la această rădăcină expresivă. Pentru prezenţa infixului nazal, cf. bo(n)t, cio(n)c, ciu(n)t. Legătura cu sl. znakŭ "semn" (Cihac, II, 429) este improbabilă; nici cea presupusă cu germ. Zinke, Zacke (Tiktin; Candrea) sau mag. czenk (Lacea, Dacor., III, 744) nu este mai puţin improbabilă. Der. ţencuşe (var. ţăncuşe, ţincuşe), s.f. (vîrf, ascuţiş, colţ; bucată de răboj pentru control; un anumit joc de copii cu pietricele sau cu boabe de porumb), cu suf. dim.; ţanţoş, adj. (mîndru, fălos, încrezut), probabil în loc de *ţancoş, cf. sp. encumbrarse (după Cihac, II, 534, din mag. dacos; după Scriban, din mag. cincos "perfid"); ţănţoşa, vb. refl. (a se mîndri, a se făli).Trimis de blaurb, 22.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.