- condei
- CONDÉI, condeie, s.n. 1. Unealtă de scris în formă de beţişor, la care se adaptează o peniţă; toc (împreună cu peniţa). ♢ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ♢ expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ fig. Trăsătură de condei; p. ext. moment, clipă. ♦ (înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. fig. Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. ♢ expr. A avea condei = a scrie uşor (şi bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meşteşug; a ieşi din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. – Din ngr. kondíli.Trimis de Joseph, 09.10.2008. Sursa: DEX '98CONDÉI s. 1. v. creion. 2. (rar) stil, (Mold.) plumb. (condei cu care se scria pe tăbliţă.) 3. v. toc. 4. scris, scriitură, (pop.) slovă. (Are un condei regulat.)Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: SinonimeCONDÉI s. v. cuţit, limbă, stil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecondéi s. n., pl. condéieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONDÉ//I condeiie n. 1) Unealtă de scris în formă de beţişor, prevăzut la capăt cu un dispozitiv special pentru peniţă; toc. 2) Creion special folosit la înnegrirea sprâncenelor. 3) fig. Talent scriitoricesc. /<ngr. kondíliTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcondéi (condéie), s.n. – 1. Pană, toc. – 2. Pană specială pentru a încondeia ouăle de Paşti. – 3. (înv.) Pensulă. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (înv.) Birou, cabinet. – 6. Cîrmă. – 7. Cuţit de meliţă mecanică. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondilĭ (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. încondeia, vb. (a desena, a împodobi ouăle de Paşti; a defăima); încondeială, s.n. (culoare neagră de vopsit sprîncenele); încondeietură, s.f. (acţiunea de a încondeia ouăle de Paşti; defăimare).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.