- plumb
- PLUMB, (1) s.n., (2) plumbi, s.m., (3, 4) plumburi, s.n. 1. s.n. Element chimic metalic, moale şi greu, maleabil, de culoare cenuşie-albăstruie, lucios în momentul obţinerii sau când este aşchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură şi de electricitate, folosit la fabricarea ţevilor de canalizare şi a tablelor pentru căptuşirea unor aparate în industria chimică, la confecţionarea plăcilor de acumulatoare etc. ♢ loc. adv. Ca plumbul = greu. ♢ Apă de plumb = soluţie bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, întrebuinţată în medicină, în industria textilă etc. 2. s.m. Glonţ, proiectil. 3. s.n. Disc mic de plumb (1), cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. ♦ Greutate de diferite forme, folosită ca lest. 4. s.n. (reg.) Creion. ♦ (reg.; şi în sintagma plumb de placă) Condei special cu care se scria pe tăbliţele de ardezie. – lat. plumbum.Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98PLUMB s. (chim.) (în alchimie) saturn, (reg.) pleu.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePLÚMB s. v. condei, creion, glonţ, greutate, proiectil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplumb (glonţ, greutate) s. m., pl. plumbiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficplumb (element chimic) s. n., simb. PbTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficplumb (pecete, condei) s. n., pl. plúmburiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLUMB1 n. Metal greu şi moale, cenuşiu-albăstrui, foarte maleabil şi ductil, având diferite întrebuinţări (în industria chimică, la confecţionarea acumulatoarelor etc.). ♢ Ca plumbul foarte greu. Apă de plumb soluţie de acetat de plumb, întrebuinţată, mai ales, în medicină. Alb de plumb ceruză. /<lat. plumbumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLUMB2 plumbi m. 1) mai ales la pl. Proiectil mic de metal la armele manuale de foc; glonţ. 2) Bucăţică de metal moale, în formă de disc, folosită la sigilarea diferitelor obiecte sau mărfuri. 3) Greutate care serveşte ca lest. /<lat. plumbumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXplumb (-buri), s.n. – 1. Metal lucios, cenuşiu albastru. – 2. Fir de plumb (1), dreptar; disc de plumb, bici cu plumb etc. – 3. Muniţie, glonţ. – 4. Sigiliu, pecete. – 5. (Mold.) Creion, unealtă de scris pe tăbliţă. – Mr. pl’umbu "glonţ". lat. plumbum (Puşcariu 1343; Candrea-Dens., 1418; REW 6615), cf. alb. pljump (Philippide, II, 651), it. piombo, prov. plom, fr. plomb, sp. plomo, port. chumbo. – Der. plumbos, adj. (greu); plumbar, s.m. (lucrător în plumb, fîntînar, puţar); plumburiu, adj. (cenuşiu); plumbui, vb. (a acoperi cu plumb; a sigila cu plumb; a plomba o măsea); plumbuitor, s.m. (sigilator); plomba, vb. (a astupa o carie dentară), din fr. plomber.Trimis de blaurb, 18.08.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.