- spiona
- SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. intranz. A culege în mod clandestin informaţii secrete privitoare la un alt stat şi a le transmite altui stat. 2. tranz. şi refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiş. [pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare cf. fr. e s p i o n n e r.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SPIONÁ vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (Îl spiona din umbră.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimespioná vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionéz, 3 sg. şi pl. spioneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SPION//Á spionaéz 1. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. /<germ. spionieren, it. spionare, fr. espionnerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [pron. spi-o-, var. şpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.