- spion
- SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, subst. I. s.m. şi f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informaţii secrete privitoare la un stat şi să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândeşte, observă pe alţii (pentru a furniza cuiva informaţii). II. s.m. Lamă de oţel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea (determina) şi la verificarea jocului sau a distanţei dintre suprafeţele a două piese asamblate. [pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. cf. fr. e s p i o n .Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPIÓN s. iscoadă, (prin Transilv.) verbuncaş, (înv.) cearşit, limbă, privitor. (A prinde un spion.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimespión s. m., pl. spióniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPI//ÓN spionoánă (spionóni, spionoáne) m. şi f. Persoană care face spionaj. [Sil. spi-on] /<it. spione, germ. Spion, fr. espionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPIÓN, -OÁNĂ s.m. şi f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. Cel care pândeşte, observă pe alţii pentru a furniza cuiva informaţii; iscoadă. // s.m. Oglindă oblică instalată în faţa unei ferestre sau lentilă mică introdusă într-o uşă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. [pron. spi-on, spi-oa-nă, var. şpion, -oană s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSPIÓN, -OÁNĂ I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândeşte, observă pe alţii pentru a furniza cuiva informaţii. II. s. m. 1. oglindă oblică în faţa unei ferestre sau lentilă mică într-o uşă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea şi verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNspión (-ni), s.m. – Iscoadă. – var. şpion. Mr. spion. fr. espion, it. spione, cf. ngr. σπιούνος, alb. spiun; var. din germ. Spion. – Der. spiona, vb. (a iscodi, a pîndi), din fr. espionner; spionaj, s .n., din fr. espionnage.Trimis de blaurb, 11.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.