asparagină — asparágină s. f., pl. asparágine Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădiţele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuinţează ca diuretic. [< fr. asparagine].… … Dicționar Român
cathartica — PĂR2, peri, s.m. 1. Totalitatea firelor subţiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului şi mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire,… … Dicționar Român
coastă — COÁSTĂ, coaste, s.f. 1. Fiecare dintre oasele perechi lungi, înguste şi arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în faţă de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. ♢ expr. (E) slab de i poţi număra coastele sau îi… … Dicționar Român
cuc — CUC, cuci, s.m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenuşii, cu coada lungă cu pete albe, care îşi depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări şi care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus) … Dicționar Român
iepure — IÉPURE, iepuri, s.m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinţi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte şi cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat… … Dicționar Român
iepurel — IEPURÉL s. v. sparanghel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
officinalis — MIRÚŢĂ, miruţe, s.f. Plantă erbacee cu peri aspri şi ţepoşi, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – cf. m i e r i u1. Trimis de LauraGellner, 29.02.2008. Sursa: DEX 98 SPARÁNGHEL s. (bot.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel,… … Dicționar Român
ragilă — RÁGILĂ, ragile, s.f. 1. Instrument format dintr o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cânepa sau inul meliţat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobăneşti… … Dicționar Român
spargă — SPÁRGĂ s. v. sparanghel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime spárgă s.f. – (Trans.) Funie. Mag. sparga (Candrea; Gáldi, Dict., 159). Trimis de blaurb, 08.01.2009. Sursa: DER … Dicționar Român
umbră — ÚMBRĂ, umbre, s.f. I. 1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care opreşte razele de lumină; porţiune din spaţiu întunecoasă (şi răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. ♢ loc. adj. Fără umbră = corect, desăvârşit, pur.… … Dicționar Român
