umbră

ÚMBRĂ, umbre, s.f. I. 1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care opreşte razele de lumină; porţiune din spaţiu întunecoasă (şi răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. ♢ loc. adj. Fără umbră = corect, desăvârşit, pur. ♢ loc. adv. Din umbră = fără a se arăta pe faţă; pe ascuns, pe furiş. ♢ expr. A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte. A lăsa (pe cineva) in umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva). 2. Întuneric, întunecime, obscuritate. 3. Nuanţă închisă, pată întunecată. ♦ spec. Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică. ♦ fig. Stare de tristeţe, de îngândurare etc. întipărită pe faţa cuiva. II. 1. (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Conturul întunecat al unei fiinţe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafaţă (mai) luminată. ♦ expr. Se teme şi de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos. Face umbră pământului (degeaba), se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva. ♦ Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele în formă de solzi, cu florile galbene-verzui şi cu fructele de forma unor boabe roşii (Asparagus collinus). ♦ Imagine neclară, nedesluşită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceţii etc. sau pentru că este privit printr-un corp puţin transparent). 2. (În concepţiile mistice şi în basme) Duhul unui om mort sau fiinţă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă. ♦ fig. Fiinţă foarte slabă (şi bolnavă). 3. fig. Urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva. ♦ fig. Părere, aparenţă, iluzie. – lat. umbra.

Trimis de cata, 07.04.2003. Sursa: DEX '98



UMBRA-NÓPŢII s. v. lăsnicior, zârnă.

Trimis de siveco, 15.12.2007. Sursa: Sinonime



ÚMBRĂ s. 1. (rar) umbriş. (E caniculă şi stă la umbră.) 2. v. întuneric. 3. v. fantomă. 4. v. spectru. 5. (bot.) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifolius) = (reg.) sparanghel.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÚMBRĂ s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă, urmă.

Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Sinonime



úmbră s. f., g.-d. art. úmbrei; pl. úmbre

Trimis de siveco, 14.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



úmbra-iépurelui (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ÚMBR//Ă umbrăe f. 1) Loc sau spaţiu unde nu pătrund razele soarelui. 2) Porţiune întunecată care apare în una din părţile unui obiect, când este luminat din partea opusă (de obicei, de soare). umbrăa casei. ♢ Din umbră pe ascuns; pe furiş. A sta la umbră a sta (sau a rămâne) ascuns. A fi umbrăa cuiva a) a fi însoţitorul permanent al cuiva; b) a fi mereu sub influenţa cuiva; a depinde total de cineva. A se teme şi de umbrăa lui a fi foarte fricos. A lăsa pe cineva în umbră a eclipsa pe cineva. umbrăa-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze în formă de solzi, cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii, în formă de boabe. 3) Imagine întunecată, proiectată pe o suprafaţă luminată. 4) Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate. A luci în umbră. 5) (în operele de artă plastică) Parte mai închisă care contrastează cu partea pictată în culori deschise. ♢ A da umbrăe a colora întunecat anumite porţiuni dintr-un desen. 6) fig. Urmă a unei stări sufleteşti (în expresia feţei). umbră de tristeţe. 7) Fiinţă sau obiect care nu poate fi bine desluşit din cauza întunericului sau a depărtării. umbrăe trecând pe drum. 8) Persoană foarte slabă cu aspect bolnăvicios. 9) fig. Urmă abia observată. O umbră de cicatrice. O umbră de recunoştinţă. [G.-D. umbrei] /<lat. umbra

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



úmbră (-re), s.f. – Întunecime, lipsă de lumină. – Mr. aumbră, megl. umbră. lat. ŭmbra (Puşcariu 1798; REW 9046), cf. it., prov., cat. ombra, fr. ombre. – Der. umbrar, s.n. (adăpost împotriva arşiţei); umbratic (var. umbratec), adj. (umbros), cu suf. -atic (după Puşcariu 1799, din lat. umbraticus); umbros (mr. aumbros), adj. (umbrit), cf. lat. umbrōsus (Puşcariu 1802; REW 9050); umbri, vb. (a ţine, a da umbră; a acoperi, a proteja, a adăposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 şi Puşcariu 1800 îl considerau drept reprezentant al lat. *ŭmbrῑre ‹ ŭmbrescĕre, cf. mr. aumbredz; umbriş, s.n. (loc cu umbră); umbrelă (var. umbreală), s.f. (apărătoare de ploaie), din it. ombrella, fr. ombrelle, cf. ngr. ὀμπρέλα, tc. omrela; umbrelar, s.m. (fabricant sau vînzător de umbrele).

Trimis de blaurb, 15.04.2009. Sursa: DER