cumpăneală — CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s.f. Cumpănire, chibzuială, socotinţă, cumpătare. – Cumpăni + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUMPĂNEÁLĂ s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
apreciere — APRECIÉRE, aprecieri, s.f. Acţiunea de a aprecia şi rezultatul ei. ♢ expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască şi să hotărască singur (într o problemă). [pr.: ci e ] – v. aprecia. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa … Dicționar Român
calcul — CÁLCUL, (I) calcule, s.n., (II) calculi, s.m. I s.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ♢ (În sintagmele) Calcul grafic = (mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul… … Dicționar Român
chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală … Dicționar Român
continenţă — CONTINÉNŢĂ, continenţe, s.f. Reţinere, abstinenţă, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONTINÉNŢĂ s. v. abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt … Dicționar Român
cuminţie — CUMINŢÍE s.f. (Rar) Cuminţenie (1). – Cuminte + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUMINŢÍE s. v. ascultare, chibzuială, chib zuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură,… … Dicționar Român
cumpănire — CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s.f. Acţiunea de a (se) cumpăni şi rezultatul ei. 1. Echilibru. ♢ expr. (A ţine arma) în cumpănire = (a ţine arma) de mijloc (sprijinindu şi mâna de şold). 2. fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – v.… … Dicționar Român
intenţie — INTÉNŢIE, intenţii, s.f. Dorinţă, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ♢ loc. adv. Cu intenţie = intenţionat, înadins. Fără intenţie = involuntar, fără să vrea. ♢ loc. conj. Cu intenţia să... (sau, loc. prep., cu intenţia de… … Dicționar Român
judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
