cumpănire

cumpănire
CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s.f. Acţiunea de a (se) cumpăni şi rezultatul ei. 1. Echilibru. ♢ expr. (A ţine arma) în cumpănire = (a ţine arma) de mijloc (sprijinindu-şi mâna de şold). 2. fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – v. cumpăni.
Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

Cumpănire ≠ nechibzuire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CUMPĂNÍRE s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CUMPĂNÍRE s. v. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpă-tare, deliberare, gândire, înţelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, mo-deraţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cumpăníre s. f., g.-d. art. cumpănírii; pl. cumpăníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • contrabalansare — CONTRABALANSÁRE, contrabalansări, s.f. Acţiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. – v. contrabalansa. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONTRABALANSÁRE s. v. echilibrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cumpănă — CÚMPĂNĂ, cumpene, s.f. 1. Dispozitiv format dintr o bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru şi la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format… …   Dicționar Român

  • echilibrare — ECHILIBRÁRE, echilibrări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) echilibra şi rezultatul ei; cumpănire. 2. (tehn.) Anulare a forţelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mişcării accelerate a acestora;… …   Dicționar Român

  • necumpănire — NECUMPĂNÍRE, necumpăniri, s.f. Lipsă de cumpănire. – Ne + cumpănire. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  necumpăníre s. f., g. d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… …   Dicționar Român

  • chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală …   Dicționar Român

  • chibzuire — CHIBZUÍRE s.f. Acţiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – v. chibzui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Chibzuire ≠ nechibzuire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CHIBZUÍRE s. 1. deliberare, gândire,… …   Dicționar Român

  • cumpăneală — CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s.f. Cumpănire, chibzuială, socotinţă, cumpătare. – Cumpăni + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMPĂNEÁLĂ s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • echilibru — ECHILÍBRU, echilibre, s.n. 1. Situaţie a unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu i schimbă starea de mişcare sau de repaus; stare staţionară a unui fenomen. ♢ Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se… …   Dicționar Român

  • judiciozitate — JUDICIOZITÁTE, judiciozităţi, s.f. Calitatea de a fi judicios; cumpănire justă a lucrurilor; chibzuinţă. [pr.: ci o ] – Judicios + suf. itate. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  JUDICIOZITÁTE s. v. chibzuială. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”