socoteală

socoteală
SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-şi greşi socotelile = a se înşela în aşteptări; a nu izbuti. A ieşi la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în consideraţie (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situaţie (de venituri şi cheltuieli). ♦ (fam.) Fiecare dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumaţie, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanţ. 2. Proiect, plan, gând; idee. ♢ expr. A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (pop.); A-şi da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că... 3. În expr. A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în faţa cuiva (de ceva). A ţine socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, raţiune; măsură. ♢ loc. adv. şi adj. Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (fam.) Treabă, lucru. – Socoti + suf. -eală.
Trimis de RACAI, 01.10.2007. Sursa: DEX '98

SOCOTEÁLĂ s. 1. calcul, (înv. şi reg.) socoată, socotinţă, (Transilv. şi Maram.) sămădaş, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o socoteală elementară.) 2. calcul, calculare, socotire. (socoteală anilor calendaristici.) 3. (mat.) calcul, operaţie. (Cele patru socotealăeli.) 4. cont, seamă. (Câte nu i se puneau în socoteală!) 5. seamă. (Vei da socoteală de cele făcute.) 6. chibzuială, cuminţenie, cumpăt, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, tact. (Demonstrează multă socoteală.) 7. raţiune, rost. (Are şi aceasta o socoteală.) 8. rost. (Toate au socoteală lor.) 9. ordine, regulă, rânduială. (Ştie socoteală lucrurilor.) 10. rost, seamă. (Nu mai ştia socoteală averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit socoteală aceea?) 12. calcul, gând, idee, intenţie, plan, proiect. (Nu şi-a putut realiza socoteală.)
Trimis de siveco, 05.03.2008. Sursa: Sinonime

SOCOTEÁLĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, estimare, estimaţie, evaluare, îndemn, îndrumare, înţeles, învăţătură, judecată, mesaj, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, povaţă, povăţuire, preţuire, raţionament, raţiune, respect, semnificaţie, sens, sfat, stimă, tâlc, trecere, vază, vorbă.
Trimis de siveco, 18.11.2008. Sursa: Sinonime

socoteálă s. f., g.-d. art. socotélii; pl. socotéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SOCOT//EÁLĂ socotealăéli f. 1) Totalitate a operaţiilor aritmetice efectuate în vederea determinării valorii unei mărimi; calcul. ♢ A face socoteală a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-şi greşi socotealăelile a se înşela în aşteptările sale. A ieşi la socoteală cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capăt. A râde pe socoteală cuiva a-şi bate joc de cineva. A pune ceva la socoteală a lua în seamă ceva; a ţine cont de ceva. A da cuiva socoteală a răspunde în faţa cuiva de un lucru. A cere socoteală cuiva de ceva a face pe cineva să răspundă de ceva. A ţine socoteală a lua în considerare. Pe socotealăeala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ♢ A-şi da cu socotealăeala a fi de părere. A-i veni cuiva la socoteală a-i conveni. 3) Limită până la care este posibil ceva; măsură. ♢ Cu (sau fără) socoteală a) cu (sau fără) chibzuială; b) cu (sau fără) măsură. 4) rar pop. Activitate întreprinsă în vederea unui scop. ♢ Cum e socotealăeala? Cum stau lucrurile? Care e situaţia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. socotealăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • socoteálã — s. f., g. d. art. socotélii; pl. socotéli …   Romanian orthography

  • seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… …   Dicționar Român

  • rost — ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a şi întocmi viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ♢ expr. A (nu) şti rostul cuiva …   Dicționar Român

  • calcul — CÁLCUL, (I) calcule, s.n., (II) calculi, s.m. I s.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ♢ (În sintagmele) Calcul grafic = (mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul… …   Dicționar Român

  • cont — CONT, conturi, s.n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părţi (debit şi credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică şi sistematică, existenţa şi mişcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ♢ Evidenţa… …   Dicționar Român

  • explicaţie — EXPLICÁŢIE, explicaţii, s.f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ♢ expr. A cere cuiva explicaţii = a cere cuiva socoteală. A avea o explicaţie cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra… …   Dicționar Român

  • comput — COMPÚT, computuri, s.n. Calcul al timpului, făcut pentru a fixa data Paştilor şi pentru a socoti calendarul bisericesc. – Din fr. comput. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPÚT s. v. aritmetică, calcul, socoteală. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare …   Dicționar Român

  • răboj — RĂBÓJ, răbojuri, s.n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datoraţi, numărul vitelor etc.). ♢ expr. A şterge de pe răboj =… …   Dicționar Român

  • răspunde — RĂSPÚNDE, răspúnd, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ intranz. A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoştinţelor sale în faţa unui examinator. 2. intranz. A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”