- smuci
- SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. tranz. A trage brusc şi cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. refl. A se zbate, a face mişcări repezi încolo şi încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV) – Din sl. smučati.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SMUCÍ vb. 1. a zgâlţâi, (Transilv.) a hăţi. (smuci de uşă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (reg.) a se zbici. (Se smuci ca să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a smuci din mâinile lui.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesmucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. smuceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SMUC//Í smuciésc 1. tranz. (obiecte) A trage brusc şi cu putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de aflare. 2. intranz. (despre arme de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula. /<sl. smuţati, smykatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SMUC//Í mă smuciésc intranz. (despre fiinţe) A produce mişcări bruşte şi convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate. /<sl. smuţati, smykatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.