Dicționar Român. 2013.
smucit — SMUCIT1 s.n. Faptul de a (se) smuci; mişcare bruscă şi scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – v. smuci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMUCÍT2, Ă, smuciţi, te, adj. 1. (În sintagme şi expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit … Dicționar Român
smucitură — SMUCITÚRĂ, smucituri, s.f. Faptul de a (se) smuci; mişcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [var.: (pop.) smuncitúră s.f.] – Smuci + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o… … Dicționar Român
smulgere — SMÚLGERE s.f. Acţiunea de a (se) smulge şi rezultatul ei; smuls1. – v. smulge. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMÚLGERE s. 1. tragere. (smulgere cuiului cu cleştele.) 2. scoatere. (smulgere buruienilor.) 3. smucire, smuls, (înv … Dicționar Român
smulgătură — SMULGĂTÚRĂ s. v. smucire, smulgere, smuls. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
smuls — SMULS1 s.n. Smulgere. – v. smulge. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMÚLS2, Ă, smulşi, se, adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pământ (cu rădăcină). 2. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu brutalitate din locul în … Dicționar Român
