smucit

smucit: SMUCIT¹ s.n. Faptul de a (se) smuci; mişcare bruscă şi scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – v. smuci.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SMUCÍT², -Ă, smuciţi, -te, adj. 1. (În sintagme şi expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru şi repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (şi împiedicat). 2. (fam.) Trăsnit, ţicnit, nebun. [var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – v. smuci.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SMUCÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SMUCÍT s. v. smucitură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

aşezat — AŞEZÁT, Ă, aşezaţi, te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cumpătat, serios, cuminte, chibzuit. – v. aşeza. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 Aşezat ≠ repezit, smucit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime AŞEZÁT adj. 1 … Dicționar Român
martellato — MARTELLÁTO adv. (muz.; la instrumentele cu arcuş) sacadat, energic, cu arcuşul smucit. (< it. martellato) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
smintit — SMINTÍT, Ă, smintiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care şi a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca şi cum şi ar fi pierdut o; ieşit din minţi; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuinţă,… … Dicționar Român
smucitură — SMUCITÚRĂ, smucituri, s.f. Faptul de a (se) smuci; mişcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [var.: (pop.) smuncitúră s.f.] – Smuci + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o… … Dicționar Român
zbicit — ZBICÍT, Ă, zbiciţi, te, adj. Uscat, zvântat. – v. zbici1. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBICÍT adj. v. uscat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime zbicít1, zbicítă, zbicíţi, zbicíte, adj. ( … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias