- smucitură
- SMUCITÚRĂ, smucituri, s.f. Faptul de a (se) smuci; mişcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [var.: (pop.) smuncitúră s.f.] – Smuci + suf. -tură.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o smucitură ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesmucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.