Dicționar Român. 2013.
smucitură — SMUCITÚRĂ, smucituri, s.f. Faptul de a (se) smuci; mişcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [var.: (pop.) smuncitúră s.f.] – Smuci + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o… … Dicționar Român
smucit — SMUCIT1 s.n. Faptul de a (se) smuci; mişcare bruscă şi scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – v. smuci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMUCÍT2, Ă, smuciţi, te, adj. 1. (În sintagme şi expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit … Dicționar Român
smunceală — SMUNCEÁLĂ s.f. v. smuceală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
smâc — SMÂC1 interj. Cuvânt care exprimă ideea de mişcare precipitată. (onomat., cf. hâc, bâc, zvâc, zgâţ ) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER SMÂC2 s.n. 1. Laţ. 2. Jucărie în formă de arc (1). (din smâc1; pentru sensul (1.) cf. zbilţ) Trimis de… … Dicționar Român
smâceală — SMÂCEÁLĂ s.f. v. smuceală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
