jumulit — JUMULÍT1 s.n. Jumulire, jumuleală. – v. jumuli. Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX 98 JUMULÍT2, Ă, jumuliţi, te, adj. 1. (Despre păsări) Curăţat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni şi animale) Cu părul smuls.… … Dicționar Român
rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii … Dicționar Român
scalp — SCALP, scalpuri, s.n. 1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuţit. 2. Scalpare. – Din fr. scalp. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCALP s. v. scalpare.… … Dicționar Român
Alexandru Şafran — (or Alexandre Safran; September 12, 1910 – July 27, 2006) was a Romanian and, after 1948, Swiss rabbi. As chief rabbi of Romania (1939 1948), he intervened with authorities in the fascist government of Ion Antonescu in an unusually successful… … Wikipedia
apucătură — APUCĂTÚRĂ, apucături, s.f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr o singură apucătură. 2. fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. ătură. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 APUCĂTÚRĂ s. (mai ales la pl.) 1. v. comportare. 2 … Dicționar Român
cimbistră — CIMBÍSTRĂ, cimbistre, s.f. (Rar) Pensetă (pentru smuls părul). – Din tc. çimbistra. Trimis de viorelgrosu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CIMBÍSTRĂ s. v. pensetă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cimbístră s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
hămuşit — HĂMUŞÍT, Ă, hămuşiţi, te, adj. Cu părul smuls, căzut, ros pe unele locuri. – v. hămuşi. Trimis de gall, 03.12.2002. Sursa: DLRM … Dicționar Român
pană — PÁNĂ1, pene, s.f. I. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr un cotor pe care sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, fire (pufoase). ♢ expr. Uşor în … Dicționar Român
rădăcină — RĂDĂCÍNĂ, rădăcini, s.f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol şi îşi absoarbe substanţele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura şi funcţiile pe care le are. ♢ Compus: (bot.)… … Dicționar Român
răşluit — RĂŞLUÍT, Ă, răşluiţi, te, adj. (Despre grăunţe, seminţe etc.) Descojit2, decorticat. – v. răşlui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răşluít, răşluítă, răşluíţi, răşluíte, adj. (pop.) 1. tăiat, smuls, desprins din ceva. 2.… … Dicționar Român
