slobozi

slobozi
SLOBOZÍ, slobod, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ♢ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeţi dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
Trimis de IoanSoleriu, 17.01.2006. Sursa: DEX '98

SLOBOZÍ vb. v. absolvi, achita, arunca, autoriza, azvârli, concedia, degaja, delega, descărca, desface, destinde, dezrobi, elibera, emana, emancipa, emite, exala, ierta, împrăştia, împuternici, îndepărta, învesti, lansa, lărgi, libera, năpusti, năvăli, precipita, răspândi, repezi, salva, sări, scăpa, scoate, scuti, slăbi, tăbărî, trage, zvârli.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

slobozí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sloboáde; imper. 2 sg. sloboáde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SLOBOZÍ slobód tranz. pop. 1) A face să fie slobod; a elibera. slobozi din robie. slobozi un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o funcţie; a concedia. slobozi din lucru. 3) (lichide, gaze) A face să curgă. slobozi sânge. slobozi vin din butoi. 4) (sunete, strigăte, ţipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulaţie; a emite. slobozi un chiot prelung. 5) (căldură, mirosuri, vapori etc.) A lăsa să iasă răspândindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SLOBOZÍ mă slobód intranz. 1) (despre un obiect care leagă) A se desprinde din locul unde a fost fixat. Funia s-a slobozit. 2) (despre animale ţinute legate sau în captivitate) A reuşi să scape, devenind slobod. Câinele s-a slobozit din lanţ. 3) A atârna în jos. Părul ei frumos se sloboade pe umeri. /Din slobod
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • slobod — SLÓBOD, Ă, slobozi, de, adj. (pop.; în concurenţă cu liber) 1. (Despre oameni) Care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi cetăţeneşti : liber. ♦ (Despre popoare, state) Independent, neatârnat. ♦ (Despre oraşe) Autonom. 2. (Despre… …   Dicționar Român

  • descărca — DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. tranz. 1. A goli, parţial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micşora forţele care acţionează asupra unei piese, unei construcţii, unui sistem tehnic etc. care ar putea… …   Dicționar Român

  • desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau …   Dicționar Român

  • năpusti — NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenţii agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. tranz. (înv. şi reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • slobozire — SLOBOZÍRE, sloboziri, s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) slobozi şi rezultatul ei. – v. slobozi. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SLOBOZÍRE s. v. descărcare, desfacere, desprindere, destindere, dezrobire, eli berare, emancipare,… …   Dicționar Român

  • slobozitor — SLOBOZITÓR, slobozitoare, s.n. Parte a războiului de ţesut formată dintr un băţ lung care fixează sulul de dinapoi şi care permite (când este înlăturat) desfăşurarea urzelii de pe sul. – Slobozi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004.… …   Dicționar Român

  • absolvi — ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. (A absolvi liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A absolvi de o pedeapsă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  absolví (a termina un an şcolar) vb …   Dicționar Român

  • achita — ACHITÁ, achít, vb. I. 1. tranz. A declara printr o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. tranz. şi refl. A( şi) plăti, a( si) îndeplini o obligaţie materială sau morală. ♢ expr. (refl.) A se achita de… …   Dicționar Român

  • arunca — ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. tranz. A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându i o mişcare violentă; a azvârli. ♢ expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A( şi) arunca ochii (sau o… …   Dicționar Român

  • autoriza — AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [pr.: a u ] – Din fr. autoriser. Trimis de ana zecheru, 01.07.2002. Sursa: DEX 98  AUTORIZÁ vb.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”