sfoară

sfoară
SFOÁRĂ, sfori, s.f. 1. Fir lung obţinut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) şi folosit în special la legat. ♢ expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forţa lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înşela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în ţară = a răspândi o veste, un zvon; a da de ştire. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâşie fibroasă şi flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafeţele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ♢ expr. Sfoară de moşie = moşie mică, moşioară. 3. Figură de gimnastică executată şezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte şi altul înapoi. ♢ Sfoară în faţă = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral şi cu pieptul înainte. [var.: (reg.) şfáră, şfoáră s.f.]. Probabil din ngr. sfóra.
Trimis de LauraGellner, 25.03.2009. Sursa: DEX '98

SFOÁRĂ s., adv. 1. s. (Ban., Transilv. şi Bucov.) şpagat, (Transilv. şi Maram.) şpargă, (înv.) aţă. (Un ghem de sfoară.) 2. s. (tehn.) coardă, strună. (sfoară a ferăstrăului.) 3. s. (SPORT) şpagat. (sfoară în gimnastică.) 4. adv. aţă, direct, drept, neocolit, (pop.) oblu. (Merge sfoară la el acasă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SFOÁRĂ s. v. fir de plumb, pripon.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sfoáră s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sfori
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SFOÁR//Ă sfori f. 1) Fir confecţionat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu sfoară. ♢ Tras cu sfoarăa (aşezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde sfoarăa prea tare (sau prea mult) a depăşi limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe sfoară a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulţime de obiecte similare înşirate pe astfel de fir; şirag. O sfoară de ardei. 3) înv. Unitate de măsură pentru suprafeţe, folosită la măsurarea pământului (având diferite valori în diferite perioade). 4) înv. Fâşie (îngustă) de pământ arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. švora
Trimis de siveco, 29.11.2008. Sursa: NODEX

sfoáră (-óri), s.f. – 1. Coardă, fir. – 2. (înv.) Laţ, şnur, împletitură. – 3. Lamă la ferăstrăul de mînă. – 4. Bucată (de teren). – 5. Truc, şiretenie, secret, partea invizibilă a unui negoţ. – var. Mold. şfară. sl. sŭvora (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 341; Conev 94), cf. cr., slov., ceh., rus. svora, pol. sfora, ngr. σφόρα (Roesler 576; Meyer, Neugr. St., II, 60). var. mold. reproduce vocalismul rut., dar ş- nu este clar; cf. şfară. Sensul 4 există şi în funie. Der. sfor, s.n. (sensul curent de apă, curent central al rîurilor), din sb. svor (Candrea), cf. sp. hilero; sforar, s.m. (meseriaş care face sfori; intrigant, uneltitor); sforărie, s.f. (frîngherie; uneltire); şfărui, vb. (Mold., a lega cu sfoară sau cu şnur); însfora, vb. (a lega, a uni două scule de pescuit). – Din rom. provine rut. swara (Miklosich, Wander., 21).
Trimis de blaurb, 10.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • şfoară — ŞFOÁRĂ s.f. v. sfoară. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • coardă — COÁRDĂ1, coarde, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. ♢ expr. (fam.) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau… …   Dicționar Român

  • funie — FÚNIE, funii, s.f. 1. Frânghie1. ♢ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ♢ expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului =… …   Dicționar Român

  • laţ — LAŢ1, laţuri, s.n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, întocmit în aşa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr un ochi de sfoară, de sârmă etc. – lat. *laceus (= laqueus) …   Dicționar Român

  • lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

  • trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… …   Dicționar Român

  • espadrilă — ESPADRÍLĂ, espadrile, s.f. Încălţăminte uşoară de pânză cu talpă de sfoară sau dintr un material special. – Din fr. espadrille. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  espadrílă s. f. (sil. dri ), g. d. art. espadrílei; pl. espadríle Trimis… …   Dicționar Român

  • spagat — SPAGÁT, spagate, s.n. 1. Sfoară groasă, cu o împletitură specială. 2. Poziţie acrobatică în gimnastică în care picioarele se deplasează până la 180°, în prelungire, pe pământ sau în aer, în poziţie verticală sau orizontală; sfoară (2). [var.:… …   Dicționar Român

  • stor — STOR, storuri, s.n. Perdea de ţesătură, de împletitură sau din scândurele subţiri, orizontale, paralele şi mobile, care se poate lăsa şi ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei… …   Dicționar Român

  • şnur — ŞNUR, şnururi, s.n. 1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuinţată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; şiret1 (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”