- sfoară
- SFOÁRĂ, sfori, s.f. 1. Fir lung obţinut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) şi folosit în special la legat. ♢ expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forţa lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înşela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în ţară = a răspândi o veste, un zvon; a da de ştire. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâşie fibroasă şi flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafeţele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ♢ expr. Sfoară de moşie = moşie mică, moşioară. 3. Figură de gimnastică executată şezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte şi altul înapoi. ♢ Sfoară în faţă = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral şi cu pieptul înainte. [var.: (reg.) şfáră, şfoáră s.f.]. Probabil din ngr. sfóra.Trimis de LauraGellner, 25.03.2009. Sursa: DEX '98SFOÁRĂ s., adv. 1. s. (Ban., Transilv. şi Bucov.) şpagat, (Transilv. şi Maram.) şpargă, (înv.) aţă. (Un ghem de sfoară.) 2. s. (tehn.) coardă, strună. (sfoară a ferăstrăului.) 3. s. (SPORT) şpagat. (sfoară în gimnastică.) 4. adv. aţă, direct, drept, neocolit, (pop.) oblu. (Merge sfoară la el acasă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSFOÁRĂ s. v. fir de plumb, pripon.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesfoáră s. f., g.-d. art. sfórii; pl. sforiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSFOÁR//Ă sfori f. 1) Fir confecţionat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu sfoară. ♢ Tras cu sfoarăa (aşezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde sfoarăa prea tare (sau prea mult) a depăşi limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe sfoară a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulţime de obiecte similare înşirate pe astfel de fir; şirag. O sfoară de ardei. 3) înv. Unitate de măsură pentru suprafeţe, folosită la măsurarea pământului (având diferite valori în diferite perioade). 4) înv. Fâşie (îngustă) de pământ arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. švoraTrimis de siveco, 29.11.2008. Sursa: NODEXsfoáră (-óri), s.f. – 1. Coardă, fir. – 2. (înv.) Laţ, şnur, împletitură. – 3. Lamă la ferăstrăul de mînă. – 4. Bucată (de teren). – 5. Truc, şiretenie, secret, partea invizibilă a unui negoţ. – var. Mold. şfară. sl. sŭvora (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 341; Conev 94), cf. cr., slov., ceh., rus. svora, pol. sfora, ngr. σφόρα (Roesler 576; Meyer, Neugr. St., II, 60). var. mold. reproduce vocalismul rut., dar ş- nu este clar; cf. şfară. Sensul 4 există şi în funie. Der. sfor, s.n. (sensul curent de apă, curent central al rîurilor), din sb. svor (Candrea), cf. sp. hilero; sforar, s.m. (meseriaş care face sfori; intrigant, uneltitor); sforărie, s.f. (frîngherie; uneltire); şfărui, vb. (Mold., a lega cu sfoară sau cu şnur); însfora, vb. (a lega, a uni două scule de pescuit). – Din rom. provine rut. swara (Miklosich, Wander., 21).Trimis de blaurb, 10.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.