- şnur
- ŞNUR, şnururi, s.n. 1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuinţată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; şiret1 (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele şi strânse într-un înveliş protector, folosit pentru racordarea la reţea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX '98ŞNUR s. 1. şiret, (reg.) şinor. (şnur la un obiect de îmbrăcăminte.) 2. cordon. (şnur electric.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşnur s. n., pl. şnúruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞNUR şnururi n. 1) Sfoară de bumbac, de lână sau de metal, folosită ca ornament la haine sau la mobilier; şiret; găitan; ceapraz. 2) reg. Bentiţă îngustă de material textil, ţesută tubular sau în fâşie, folosită pentru a încheia şi a strânge încălţămintea, unele haine etc.; şiret. 3) Conductor electric flexibil, întrebuinţat pentru a racorda diferite aparate la reţeaua de curent. /<germ. SchnurTrimis de siveco, 07.01.2007. Sursa: NODEXŞNUR s. n. 1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; şiret. 2. şnur electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la reţea a unor aparate mobile, lămpi portative etc. (< germ. Schnur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNşnur (-ruri), s.n. – Cordon, laţ, bantă. germ. Schnur (Borcea 209), cf. pol. sznur, rus. snur (Cihac, II, 390). – Der. şnurui, vb. (a împodobi cu galoane, cu şnururi; a coase, a forma registre cu hîrtiile destinate arhivei). Este dubletul lui şinor (var. şînor), s.n. (Trans., Olt., cordon, galon), din germ. prin intermediul mag. sinúr (Diez, Gramm., I, 281; Gáldi, Dict., 158); der. înşinora, vb. (Trans., a galona).Trimis de blaurb, 29.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
