- laţ
- LAŢ1, laţuri, s.n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, întocmit în aşa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – lat. *laceus (= laqueus).Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98LAŢ2 s.n. v. leaţ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LAŢ s. 1. ochi, (reg.) ocheţ. (laţ la o sfoară.) 2. (reg.) smâc, (Bucov. şi Mold.) şfac, (prin Olt. şi Munt.) tivic, (înv.) mreajă, sâlţă. (laţ de prins păsări, câini.) 3. ştreang, (pop.) juvăţ, (reg.) hăţ, (înv.) arcan. (laţ la capătul unei funii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeLAŢ s. v. coamă, creastă, culme.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelaţ s. n., pl. láţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLAŢ laţuri n. 1) Ochi format prin înnodarea capătului unei funii sau sfori, care se poate strânge în jurul unui punct fix. 2) Instrument pentru prins păsări sau animale, format dintr-un ochi de sfoară sau de sârmă; juvăţ. /<lat. laceusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlaţ (láţuri), s.n. – 1. Lasou, arcan. – 2. (mar.) Nod alunecător. – 3. Nod alunecător pentru spînzurat sau gîtuit. – 4. Ochi de sfoară pentru prins păsări. – 5. (arg.) Cravată. – Mr. alaţ, megl. laţ. lat. laqueus (Diez, I, 240; Puşcariu 947; Candrea-Dens., 957; REW 4909; DAR), cf. alb. ljak (Philippide, II, 645), it. laccio (calabr. lazzu), prov. latz, fr. lacs, cat. llas, sp. lazo, port. laço.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERlaţ (-ţi), s.m. – Leaţ, şipcă, par. – var. leţ, leaţ. germ. Latte, prin intermediul săs. laz (Borcea 196; DAR), cf. mag. léc (Gáldi, Dict., 141). – Der. lăţui (var. leţui), vb. (a face o palisadă sau o estacadă); lăţuitor, s.m. (tăietor de pari); lăţuitor, s.n. (burgiu, sfredel).Trimis de blaurb, 16.02.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.