sfinţi

sfinţi
SFINŢÍ, sfinţesc, vb. IV. 1. tranz. (bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor; a sanctifica. 2. tranz. (bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. tranz. A târnosi (o biserică). 4. tranz. (pop.) A hirotonisi un preot. 5. tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. refl. (reg.) A face ce vrea. Nu se sfinţeşte el cu mine. – Din sl. sventiti.
Trimis de dante, 22.07.2004. Sursa: DEX '98

SFINŢÍ vb. (bis.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A sfinţi un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A sfinţi o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A sfinţi sfintele daruri.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SFINŢÍ vb. v. ameţi, apune, asfinţi, chercheli, coborî, consacra, consfinţi, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoţi, stabili, stator-nici, turmenta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Pátruzeci-de-Sfínţi s. pr. m. pl. (sil. -tru-)
Trimis de siveco, 19.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

sfinţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfinţésc, imperf. 3 sg. sfinţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfinţeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SFINŢ//Í sfinţiésc tranz. 1) A trece în rândul sfinţilor; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârşirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste şi admiraţie exagerată; a venera. /<sl. sventiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… …   Dicționar Român

  • consfinţi — CONSFINŢÍ, consfinţesc, vb. IV. tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1 + sfinţi (după fr. consacrer). Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONSFINŢÍ vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) …   Dicționar Român

  • sanctifica — SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. tranz. (bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor; a sfinţi. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SANCTIFICÁ vb. v. canoniza, sfinţi …   Dicționar Român

  • acatist — ACATÍST, acatiste, s.n. 1. Imn şi slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi. 2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga, pentru a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. ♢ expr. A da acatiste (sau un acatist) …   Dicționar Român

  • triptic — TRIPTÍC, triptice, s.n. Tablou compus din trei părţi separate (prinse în balamale în aşa fel încât părţile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre şi chipuri de sfinţi, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă …   Dicționar Român

  • târnosi — TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinţi. – Din scr. tronosati. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX 98  TÂRNOSÍ vb. (bis.) a consacra, a sfinţi. (A târnosi o… …   Dicționar Român

  • asfinţi — ASFINŢÍ, pers. 3 asfinţeşte, vb. IV. intranz. (Despre aştri) A apune, a scăpăta. ♦ fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  A asfinţi ≠ a răsări Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Antonime  ASFINŢÍ vb …   Dicționar Român

  • canoniza — CANONIZÁ, canonizez, vb. I. tranz. A aşeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinţilor. – Din fr. canoniser, lat. canonizare. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANONIZÁ vb. v. sfinţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • mahatma — MAHÁTMA s.m. Titlu dat în India asceţilor, oamenilor consideraţi sfinţi şi persoanelor de mare merit şi de înaltă spiritualitate. [< fr., it., sanscr. mahatma – suflet mare]. Trimis de LauraGellner, 24.05.2005. Sursa: DN  MAHÁTMA s. m. titlu… …   Dicționar Român

  • martirologiu — MARTIROLÓGIU, martirologii, s.n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 bisericii (şi povestirea suferinţelor lor) sau, p.gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [var.: martirolog s.n.] – Din lat.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”