triptic

TRIPTÍC, triptice, s.n. Tablou compus din trei părţi separate (prinse în balamale în aşa fel încât părţile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre şi chipuri de sfinţi, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ p. gener. Ansamblu alcătuit din trei părţi distincte. – Din fr. triptyque.

Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



triptíc s. n., pl. triptíce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRIPTÍ//C tripticce n. 1) Ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentând scene sacre, prinse între ele prin balamale, astfel, încât cele laterale să se poată închide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de artă plastică, unite prin conţinut comun, care se completează reciproc. 3) Tot unitar constituit din trei părţi. /<fr. triptyque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tăbliţe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părţi prinse cu balamale (cele laterale închizându-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictaţi sfinţi sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia şi aceleiaşi teorii, dogme etc. [pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos].

Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DN



TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăbliţe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♢ tablou din trei părţi prinse cu balamale pe care sunt pictaţi sfinţi sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleaşi indicaţii, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o ţară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părţi distinctive. (< fr. triptyque)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN