sechestru

sechestru
SECHÉSTRU, sechestre, s.n. Măsură de asigurare ordonată de justiţie sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii, constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane (până la vânzarea lor silită). ♦ (jur.) Procedură care constă în încredinţarea în mâinile unei terţe persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu, până la soluţionarea litigiului. [var.: (înv.) secvéstru s.n.] – Din fr. séquestre, lat. sequester, -tris.
Trimis de RACAI, 08.11.2007. Sursa: DEX '98

SECHÉSTRU s. (jur.) 1. (pop.) zălog, (înv.) zebereală. (I-a pus sechestru pe bunuri.) 2. poprire. (sechestru pe o sumă de bani.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sechéstru s. n., art. sechéstrul; pl. sechéstre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SECHÉSTR//U sechestrue n. jur. Măsură oficială destinată să prevină înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale materiale până la achitarea unei datorii. [Sil. -ches-tru] /<lat. sequestrum, sequestrer, fr. séquestre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SECHÉSTRU s.n. 1. Încredinţarea (prin hotărâre judecătorească), unei a treia persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu. ♦ Măsură de asigurare ordonată de justiţie sau luată de fisc, constând în aplicare de sigiliu sau dare în păstrare unei terţe persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos rămas în ţesuturi după o fractură sau infecţie a osului. [< fr. séquestre, lat. sequestrum].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SECHÉSTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terţe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ♢ măsură excepţională de administrare forţată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant faţă de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ♢ reţinere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluţionarea acestuia. 2. fragment osos rămas în ţesuturi după o fractură sau infecţie a osului. ♢ ţesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

sechéstru (-re), s.n. – Sigilarea bunurilor debitorului, confiscare. – Mr. sucrestu. fr. séquestre, în mr. din it. sequestro, cf. tc. sekuestro. – Der. sechestra, vb. (a pune sechestru, a confisca), din fr. séquestrer.
Trimis de blaurb, 02.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • sechéstru — s. n.,art. sechéstrul; pl. sechéstre …   Romanian orthography

  • sechestra — SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparţinând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reţine o persoană cu forţa şi în mod ilegal. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • asigurător — ASIGURĂTÓR, OÁRE, asigurători, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană, instituţie etc.) care asigură (3). ♢ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiţie pentru garantarea intereselor şi a drepturilor părţilor împricinate. – Asigura + suf. ător …   Dicționar Român

  • custode — CUSTÓDE, custozi, s.m. 1. Persoană însărcinată cu paza şi cu păstrarea unor bunuri (mobile). Custode de bibliotecă. ♦ (jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei… …   Dicționar Român

  • custodie — CUSTODÍE, custodii, s.f. Pază, păstrare (şi administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). – Din lat. custodia. cf. sl. k u s t o d i j a . Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  custodíe s. f., art. custodía, g. d. art. custodíei; …   Dicționar Român

  • poprire — POPRÍRE, popriri, s.f. Acţiunea de a popri şi rezultatul ei; spec. (jur.) procedură prin care un creditor urmăreşte (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reţinere din salariul cuiva (în …   Dicționar Român

  • popritor — POPRITÓR, OÁRE, popritori, oare, adj. Care popreşte, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98  popritór adj. m. (sil. pri ), pl. popritóri; f. sg. şi …   Dicționar Român

  • secfestrant — secfestránt, secfestránţi s.m. (înv.) fiecare dintre persoanele în litigiu pentru un lucru asupra căruia s a aplicat un sechestru; persoană care cere aplicarea unui sechestru. Trimis de blaurb, 06.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • secfestrarisitor — secfestrarisitór, secfestrarisitoáre, s.m. şi f. (înv.) persoană însărcinată cu punerea sub sechestru a averii unui debitor; executor al unui sechestru; sechestrator. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • zebereală — ZEBEREÁLĂ, zebereli, s.f. (înv.) Sechestrare, sechestru. – Zeberi + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZEBEREÁLĂ s. v. sechestru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  zebereálă s. f., g. d …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”