asigurător

asigurător: ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană, instituţie etc.) care asigură (3). ♢ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiţie pentru garantarea intereselor şi a drepturilor părţilor împricinate. – Asigura + suf. -ător.

Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98

ASIGURĂTÓR adj. (EC.) (înv.) siguripsitor. (Societate asigurătoroare.)

Trimis de siveco, 02.04.2005. Sursa: Sinonime

asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri f. sg. şi pl. asigurătoáre

Trimis de siveco, 14.04.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

ASIGURĂT//ÓR asigurătoroáre (asigurătoróri, asigurătoroáre) şi substantival (despre persoane sau despre instituţii) Care face asigurări. /a (se) asigura + suf. asigurătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ASIGURĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană, instituţie) care face asigurări de persoane. (< asigura + -tor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

asigurator — ASIGURATÓR, OÁRE adj., s.m. şi f. (Persoană, instituţie) care face asigurări de persoane. [< asigura]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
risturnă — ristúrnă s. f., pl. ristúrne Trimis de siveco, 04.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic RISTÚRNĂ s. f. 1. parte a primei de asigurare reţinută de asigurător în cazul în care asiguratul renunţă la asigurare. 2. sumă restituită de vânzător… … Dicționar Român
sigur — SÍGUR, Ă, (I) siguri, e, adj., (II) adv. I. adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva) … Dicționar Român
siguripsitor — SIGURIPSITÓR adj. v. asigurător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias