popritor

POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care popreşte, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98



popritór adj. m. (sil. -pri-), pl. popritóri; f. sg. şi pl. popritoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POPRIT//ÓR popritoroáre (popritoróri, popritoroáre) (despre instanţe judecătoreşti) Care popreşte; cu dreptul de a face un sechestru. /a popri + suf. popritortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX