scărpina

scărpina
SCĂRPINÁ, scárpin, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzaţie de mâncărime a pielii. 2. tranz. fig. (fam.) A bate pe cineva. – lat. scarpinare.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SCĂRPINÁ vb. (reg.) a se orjoveni, a se zgrepţăna, (Olt.) a se zgâmăi. (Se scărpina la ureche.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SCĂRPINÁ vb. v. atinge, bate, ciupi, lovi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scărpiná vb., ind. prez. 1 sg. scárpin, 3 sg. şi pl. scárpină
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCĂRPINÁ scárpin tranz. 1) (părţile corpului) A freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzaţia de mâncărime). 2) fig. pop. (persoane) A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni; a ţesăla. /<lat. scarpinare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SCĂRPINÁ mă scárpin intranz. fig. rar A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). /<lat. scarpinare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

scărpiná (-árpin, -át), vb. – 1. A se rîcîi, a se freca. – 2. A ciupi, a simţi mîncărime. – var. Banat scărpăna, scărpeni. Mr. scarchin, scărchinare, megl. scarpin, scărpinari. lat. scarpĭnāre "a răzui" (Puşcariu 1545; REW 7663; Bartoldi, R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad. skarpiner, it. de N skarpinari, calabr. scarpinnare "a rupe". Păstrarea lui i indică în rom. prezenţa unui ῑ (Tiktin). Ipoteza unui lat. *scalpĭnāre (Meyer, alb. St., IV, 90; Byhan 30; Creţu 365) nu este necesară. Uz general (ALR, I, 95). Der. scărpinătoare, s.f. (ţesală, răzuitoare); scărpinătură, s.f. (răzuire); scărpiniş, s.n. (mîncărime).
Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • scarpina — s. f. 1. dim. di scarpa 2. babbuccia …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • zgrepţăna — ZGREPŢĂNÁ, zgreápţăn, vb. I. (pop.) 1. intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ refl. (reg.) A se scărpina. ♦ tranz. A ara la suprafaţă, a zgâria pământul. 2. refl. A se căţăra, agăţându se cu ghearele. ♦ A se agăţa, a se prinde de ceva. – et …   Dicționar Român

  • scărpinătoare — SCĂRPINĂTOÁRE, scărpinători, s.f. 1. Dispozitiv, obiect cu care sunt scărpinate (sau de care se freacă pentru a se scărpina) unele animale domestice. 2. Obiect în formă de beţişor, prevăzut la un capăt cu o lopăţică, folosit odinioară de oameni… …   Dicționar Român

  • titilomanie — TITILOMANÍE s.f. (med.) Mania de a se scărpina. [gen. iei. / < fr. titillomanie, cf. lat. titillare – a scărpina, gr. mania – manie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  TITILOMANÍE s. f …   Dicționar Român

  • mâncărime — MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s.f. Senzaţie (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritaţie trecătoare, de înţepătura unor insecte etc. şi însoţită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ♢ expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a… …   Dicționar Român

  • scărpinare — SCĂRPINÁRE, scărpinări, s.f. Acţiunea de a (se) scărpina; scărpinat, scărpinătură. – v. scărpina. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCĂRPINÁRE s. v. scărpinat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scărpináre s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • ciupi — CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând o şi provocând durere; a pişca. ♢ refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ fig. A… …   Dicționar Român

  • dubi — DUBÍ, dubesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A tăbăci, a argăsi. ♢ expr. A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare. 2. refl. (Despre in, cânepă, etc.) A se muia, a se topi, a se destrăma. – Din ucr. dubyty. Trimis de baron,… …   Dicționar Român

  • horţăi — horţăí, hórţăi, vb. IV (reg.) a freca, a scărpina (ceva). Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”